Ernest Doneaud

Figură marcantă a societății bucureștene din prima jumătate a secolul al XX-lea, arhitectul Ernest Doneaud are șansa să fie redescoperit de către publicul larg, dar și de către specialiștii istoriei arhitecturii, artei și istoriei, merită să i se restabilească locul binemeritat în istoria arhitecturii românești. Numele său se mai găsește astăzi doar pe câteva imobile din București și Băile Govora, ultimele mărturii săpate în piatră ce ar mai putea incita curiozitatea cuiva.

Cu toate că numele său și imobilele sale se regăsesc în prezentările făcute în revista „Arhitectura” din 1924, puțini au auzit de numele său, de cele mai multe ori presupunând că ar fi aparținut unui arhitect francez, care ar fi lucrat o vreme în București și s-ar fi întors curând în Franța natală.

La 22 mai 1879, se naște la București Ernest Albert Léonce Alexandre Doneaud, ca fiu al lui Josef Emile Edouard Doneaud și al Louisei Manoël, francezi stabiliți la București și proprietarii unei antreprize de construcții.Tânărul studiază la Institutul de băieți Schewitz-Thierrin din str. Scaune, București, apoi pleacă la Paris, unde în 1899 se pregătește în atelierul prof. Edmond Jean Baptiste Paulin. În 1901 este admis în a II-a clasă, secția de arhitectură la Școala Națională și Specială de Arte Frumoase; în 1905 este admis în clasă I, secția de arhitectură. În 1907 devine arhitect diplomat și membru al S.A.D.G. franceze.

La întoarcerea în țară, în 1907, Ernest Doneaud este angajat arhitect-șef al serviciului tehnic din Primăria capitalei. În 1908 primește și cetățenia română. Cariera sa debutează și prinde avânt și prin susținerea omului politic liberal și primarul capitalei, Vintilă Brătianu (1867-1930), artizanul Societății Locuințelor Eftine și al primei parcelări din strada Lânăriei, precum și al Societății Govora-Călimănești. Doneaud lucrează și pentru Ministerul de Război în timpul primului război mondial.

Ernest Doneaud a fost membru în consiliul de administrație și administrator-delegat al societății „Construcția modernă”, din 1933 devine președintele ei. În 1927 devine membru corespondent al Societății Urbaniștilor din România. Între 1932-1936 face parte din Comisia de sistematizare a capitalei, apoi este numit în postul de arhitect la Direcțiunea Consiliului Tehnic Superior. Între 1941-1942 Doneaud a fost ajutor de primar al comunelor suburbane Băneasa și Șerban Vodă. În 1953 era pensionar, membru al U.A.R. și arhitect referent la I.S.P.R. 

Prima perioadă a activității sale poartă amprenta arhitecturii eclectice a școlii franceze, realizând mai multe vile emblematice pentru gustul protipendadei bucureștene a primului sfert al secolului al XX-lea (Nanu-Muscel, Duca, Deșliu, Dănescu, Răuțoiu, Cerkez, Filitti). Elementele stilului național se pot observa mai rar la clădirile sale, meritând însă să amintim Biserica Visarion, vila Zaharoff, vila Străjescu și Hotel Royal Palace.

A doua perioadă a carierei sale se încadrează în curentul modernist, adoptând și elemente Art Deco, clădirea reprezentativă, atât prin amplasarea centrală pe bulevardul Magheru, cât și prin proporții, fiind Palatul Lido, devenit Hotel.

Demersul de recuperare a personalității și carierei arhitectului a fost inițiat în 2013 printr-un articol-semnal „Ernest Doneaud, un arhitect scos din uitare” (http://adevarul.ro/news/bucuresti/ernest-doneaud-arhitect-scos-uitare-1_50fd54d751543977a989af72/index.html) și prin publicarea unui „Traseu urban Ernest Doneaud” și a unui blog http://ernestdoneaud.blogspot.ro/; a continuat în 2014, cu ocazia împlinirii a 135 de ani de la nașterea sa și a comemorării a 55 de ani de la trecerea sa în neființă, dar volumul monografic apare abia în 2015, cu sprijinul financiar al unor sponsori privați, care au susținut până la capăt demersul nostru de scoatere a lui Doneaud din uitare.

Parteneri și sponsori: Arhivele Naționale ale României, TPA Horwath România, Cabinet de Avocat GRUIA DUFAUT, Asociația „Sanda și Virgil Cândea”, Monteoru Grup

Cercetător și autor text: dr. Oana Marinache, istoric de artă
Fotografie, layout, graphic design și copertă: Cristian Gache
Fotografi: Lucian Bărăitaru, Nick Costandache, Iulia Crineanu, Cristian Gache, Oana Marinache, Roxana Mazilu, Cristian Oprea Oeffner, arh. Gabriela Petrescu, arh. Sergiu Sfetcu, Raluca Tănăsescu, Ana Traci
Traducere limba franceză: Doina Gheorghe

Format: 16,5 cu 23,5 cm, duotone, parțial plicromie, 304 pagini

ISBN 978-606-94042-8-7

 

Identitate vizuala & design www.logotype.ro  |  webmaster Silviu Oprica  |  2015 Ⓒ Asociaţia Istoia Artei. Toate drepturile rezervate.